Grupele de sange si importanta lor
Exista 4 grupe de sange : 0 ( I ), A ( II ), B ( III ) si AB ( IV ).
Frecventa grupelor de sange la populatia noastra este : 36% grupa 0 ( I ), 41% grupa A ( II ), 16% grupa B ( III ) si 7% AB ( IV ). Literele cu care sunt notate grupele de sange sunt conventionale, stabilite in ordinea descoperirii lor.
Fiecare grupa de sange are o anumita compozitie chimica si anumite proteine speciale, care se gasesc in globulele rosii si in plasma.
In urma cercetarilor s-a mai descoperit o substanta chimica fixata pe globulele rosii si anume factorul Rh. Acest factor exista la unii oameni in proportie de 85%, deci ei sunt Rh pozitivi . Persoanele care nu contin acest factor, 15% din populatie, sunt Rh negativ .
Exista situatii cand hemoragia este prea mare si trebuie sa se inlocuiasca cantitatea de sange pierduta cu sange de la alte persoane, fie sange proaspat, fie sange conservat, adica sa se faca o transfuzie.
Sangele recoltat de la donatori si conservat in conditii speciale trebuie sa contina aceleasi substantechimice pe globule, ca si sangele primitorului, pentru ca in caz contrar se produce coagularea sangelui primitorului in vasele de sange, deci moartea.
De aceea, inainte de orice transfuzie se determina grupa de sange a bolnavului si pericolul va fi inlaturat.
Numai donatorii de sange care au grupa 0 ( I ) Rh negativ pot dona sangele lor pentru transfuzii indiferent de grupa pe care o are primitorul.
De aceea, persoanele care au grupa 0 ( I ) sunt numite ,, donatori universali ' '. Persoanele din grupa AB ( IV ) sunt numiti ,, primitori universali ' ', deoarece pot primi sange de la oricare alta grupa.
In prezent exista 29 de sisteme de sisteme de grupe sangvine recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfusion). Dintre aceste sisteme, cele mai cunoscute si cele mai importante in cazul transfuziilor sunt sistemle ABO si Rhesus (Rh).
Toate grupele sangvine din cadrul celor 29 de sisteme sunt determinate de combinatiile a 29 de antigene de pe suprafata hematiilor si in total exista peste 400 de grupe sangvine.
compatibilitate_mic.gif

Csereoka Petra, clasa a - VII - a A.

Tipuri de grupe sanguine
Pentru a preveni accidentele, transfuzia se face respectând cu stricteøe anumite legi. Astfel, indivizii cu grupa sanguinã AB pot primi sânge, fãrã nici un risc, de la toate celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiøi "primitori universali". Ei nu pot însã dona sânge decât persoanelor care au grupe AB. Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupã, detinãtorii grupei 0 fiind denumiti si "donatori universali". Grupa A doneazã grupelor A si AB si primeste sânge de la grupa A sau de la 0. Grupa B doneazã grupelor B si AB si primeste numai de la grupele B si 0.
Incompatibilitatea dintre sângele donatorului si cel al primitorului duce la apariøia socului transfuzional, manifestat clinic prin: anxietate, vãrsãturi, febrã, frisoane, rãrirea bãtãilor inimii, dureri lombare, oprirea diurezei (a urinãrii) si, deseori, duce la moarte.
Grupa sanguinã se transmite ereditar, de la o generaøie la alta, dupã anumite legi. Nu este lipsitã de importantã nici constatarea cã între grupa sanguinã si unele boli existã o relaøie directã. S-a stabilit, de exemplu, cã ulcerul duodenal este mai frecvent la persoanele cu grupa sanguinã 0, în timp ce diabetul zaharat si unele boli canceroase, mai ales cancerul de stomac si leucemiile, sunt mai frecvente la indivizii cu grupa sanguinã A.
Desi tot sangele uman pare la fel, atunci cand este testat folosind substante speciale, diferentele devin vizibile. Principalele grupe de celule rosii sunt AII, BIII, ABIV, si OI. Literele simbolizeaza doi antigeni (substante care pot fi atacate de catre sistemul imunitar) denumite A si B
  • Grupa de sange A, are doar antigenul Aexternal image sange.jpg
  • Grupa de sange B, are doar antigenul B
  • Grupa AB ii are pe amandoi
  • Grupa O nu are nici unul
Ca regula de baza, nu poti dona sange oricui si nici nu poti primi sange de la oricine, grupele de sange trebuie sa se potriveasca.
Frecventa
Dupa frecventa, repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezinta astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB.


Iata cum se "potrivesc" grupele de sange:
Donatori
B
e
n
e
f
i
c
i
a
r
i
TIP
0-
0+
B-
B+
A-
A+
AB-
AB+
AB+








AB-








A+








A-








B+








B-








0+








0-








Oamenii poseda pe suprafata globulelor rosii diferite structuri proteice (antigene) care determina atat grupele sanguine cat si Rh-ul persoanei respective.
Jakkel Tamas,cls. a VII-a A


GRUPELE SANGUINE


external image arrow.jpg**Despre grupele de sange**


Despre grupele de sange
Despre grupele de sange

GRUPELE DE SANGE
Unul din cele mai importante "sectoare" ale vietii noastre este starea de sanatate si, din acest motiv, nu mai trebuie precizat de ce se va incerca o "suplimentare" a observatiilor milenare referitoare la "posibila soarta" (in cazul zodiacelor) cu un anume fel de "...
[ citeste tot ]


external image arrow.jpg**Grupele de sange Ipoteza evolutiva**


Grupele de sange   Ipoteza evolutiva
Grupele de sange Ipoteza evolutiva

GRUPELE DE SANGE
In baza descoperirilor antropologice exista diverse momente ale aparitiei omului (plecand, dupa unii cercetatori, de acum 4.000.000 de ani). Fara a intra in detalii precizez ca vom lua in calcul perioada 100.000 i.Ch. - timpul prezent (practic de la omul de Neanderthal - Homo Neanderthalis - pana in...
[ citeste tot ]


external image arrow.jpg**Grupele de sange Ipoteza creatiei**


Grupele de sange   Ipoteza creatiei
Grupele de sange Ipoteza creatiei

GRUPELE DE SANGE
Religia ortodoxa a subsemnatului nu va insemna "renegarea" celorlalte religii si cer scuze, din start, in eventualitatea ca nu voi face o analiza paralela care sa justifice sau sa infirme anumite concepte. Studiul Bibliei, ...
[ citeste tot ]


external image arrow.jpg**Grupele de sange Demonstatia evolutiva**


Grupele de sange   Demonstatia evolutiva
Grupele de sange Demonstatia evolutiva

GRUPELE DE SANGE
Este evident ca teoria evolutionista dezvoltata de antropologi (vom lua in considerare si "optica" cercetatorilor Laurance Snyder, A.E. Moruant, William Boyd, Luigi Cavalli - care au studiat legaturile dintre antropologie, genetica si sange), are puncte bune dar si puncte slabe. &nbs...
[ citeste tot ]


external image arrow.jpg**Grupele de sange Demonstratia creationista**


Grupele de sange   Demonstratia creationista
Grupele de sange Demonstratia creationista

GRUPELE DE SANGE
A venit momentul sa abordam a doua ipoteza, cea "spirituala". Ideea de divin, de Dumnezeu, in diferitele "perceptii" ale omului din cele mai vechi timpuri pana in zilele de azi, este pe deplin atestata de istorie ...
[ citeste tot ]


external image arrow.jpg**Sangele albastru**


Sangele albastru
Sangele albastru

GRUPELE DE SANGE
Oricat ar parea de ciudat este bine sa stiti ca atributul/ conceptul de "Sange albastru" apare abia in Evul Mediu in Franta. Nobilime, Cezari, etc. au existat dintotdeauna (existand pentru a dovedi afirmatiile noastre elitism, "linii de sange", etc.) dar "Oameni cu/ de sange...
[ citeste tot ]


external image arrow.jpg**Grupele sangvine Dezbatede despre umanitate**


Grupele sangvine   Dezbatede despre umanitate
Grupele sangvine Dezbatede despre umanitate

GRUPELE DE SANGE
Imaginati-va cat de "minunata" era viata omului "primordial"! Moarte, nevoi, durere, primitivism... Statutul de prada pentru carnivore, virusi, bacterii, paraziti, etc. si, mai ales, fata de proprii semeni, al ind...
[ citeste tot ]
SAVA ALEXANDRA CLS aVII A



Grupele Sanguine

Ajungându-se la observatia fundamentala ca omul nu poate primi sange decat de la un seaman al sau. De atunci si pana la inceputul secolului XX s-au efectuat numeroase transfuzii de sange, de la omul sanatos la omul bolnav, dar cele mai multe s-au soldat cu rezultate nefavorabile.
Insuccesele au fost explicate de-abia în anul 1901, când medicul austriac Karl Kandsteiner a descoperit 3 din cele 4 grupe sanguine din sistemul AOB, iar dupa un an, Sturb si De Castello o descriu si pe cea de-a patra - grupa AB. Dupã aceasta data, tinandu-se cont de compatibilitatea grupelor, numarul accidentelor post-transfuzionale s-a redus considerabil, dar nu total. Abia dupa 1939, cand Levine a descoperit factorul Rh, transfuzia de sange a devenit o masura terapeutica fundamentata stiintific si de mare eficacitate.
Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventã, repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintã astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB.
Tipuri de grupe sanguine
Pentru a preveni accidentele, transfuzia se face respectând cu stricteøe anumite legi. Astfel, indivizii cu grupa sanguinã AB pot primi sânge, fãrã nici un risc, de la toate celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiøi "primitori universali". Ei nu pot însã dona sânge decât persoanelor care au grupe AB. Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupã, detinãtorii grupei 0 fiind denumiti si "donatori universali". Grupa A doneazã grupelor A si AB si primeste sânge de la grupa A sau de la 0. Grupa B doneazã grupelor B si AB si primeste numai de la grupele B si 0.
Incompatibilitatea dintre sângele donatorului si cel al primitorului duce la apariøia socului transfuzional, manifestat clinic prin: anxietate, vãrsãturi, febrã, frisoane, rãrirea bãtãilor inimii, dureri lombare, oprirea diurezei (a urinãrii) si, deseori, duce la moarte.
Grupa sanguinã se transmite ereditar, de la o generaøie la alta, dupã anumite legi. Nu este lipsitã de importantã nici constatarea cã între grupa sanguinã si unele boli existã o relaøie directã. S-a stabilit, de exemplu, cã ulcerul duodenal este mai frecvent la persoanele cu grupa sanguinã 0, în timp ce diabetul zaharat si unele boli canceroase, mai ales cancerul de stomac si leucemiile, sunt mai frecvente la indivizii cu grupa sanguinã A.

external image mostenire-grupe-sanguine.jpg
Ce este Rh-ul?
În afara sistemului ABO, pe hematii (globule rosii), a mai fost descoperitã o substanøã, numitã Rh 8 oy din populaøie au aceastã substanøã pe hematii, dacã sunt Rh pozitivi, iar restul de 15% nu o au deci sunt Rh negativi. Organismul unei persoane, care nu are Rh pe hematii si primeste o transfuzie cu sânge care are Rh (de la un donator Rh pozitiv) va reacøiona ca si cum ar lua contact cu un corp strãin ( la fel cum reacøioneazã la bacterii, virusuri sau aløi corpi strãini cu care organismul intrã în contact). În consecinøã, va încerca sã distrugã acest Rh, însã Rh-ul fiind atasat hematiilor, organismul le va distruge si pe ele. Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifestã asemãnãtor unei anemii (boalã în care scade numãrul globulele rosii din sânge).
Alt caz de incompabilitate, despre care am fost întrebaøi de multe, apare în cazul mame Rh negativ, tatã Rh pozitiv si fãt Rh pozitiv.
Pentru tinerele mame este de reøinut observaøia, cã, de regulã, primul copil este sãnãtos, dar urmãtorii copii prezintã (dacã nu se aplicã la timp tratamentul necesar), o formã de boalã datoratã distrugerii Rh-ului si hematiilor si care determinã decesul nou-nãscutului.
Riscul ca sângele mamei sã-l atace pe cel al copilului este de obicei exclus, la prima sarcinã, dar el creste proporøional cu numãrul de nasteri si sarcini. În cazul sarcinilor avortate, trebuie luat în considerare momentul la care s-a produs avortul (riscul repercusiunilor este mai mare în a doua parte a sarcinii).

external image thumb_117_1.jpg

Mijloace de scãdere a riscului incompatibilitãtii
Medicina dispune astãzi de metode eficiente de prevenire a incompatibilitãøii Rh dintre mamã si fiu. Desensibilizarea precoce a mamei cu ajutorul unui vaccin sau cezariana precoce reprezintã mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru a combate aceste accidente.
Pierderea prin sângerare a unei cantitãøi de 200-500 ml de sânge este bine toleratã de organism. Când aceastã cantitate a crescut la 500-1000 ml, devine riscantã si este foarte greu suportatã de organism. Dacã pierderea de sânge depãseste 1500 ml, starea bolnavului este deosebit de gravã, de cele mai multe ori mortalã. Volumul de sânge pierdut prin transfuzie sau prin perfuzii cu înlocuitori de sânge trebuie refãcut rapid.
Desi în numeroase cazuri transfuzia de sânge este o solutie salvatoare, ea nu este lipsitã de riscuri si accidente, rezultate, de regulã, din necunoasterea indicatiilor si limitelor acestei metode de tratament. Tedintele moderne sunt orientate spre combaterea abuzului de transfuzii. Decizia de a se efectua o transfuzie trebuie luatã doar în cazul în care avantajele sunt, în mod sigur, mai mari decât riscurile.

Genetica sistemului Rh

Factorul D este codificat de o genă (1p36.2-p34) D.[5] Aceasta determină direct sinteza antigenului D, şi are o alelă recesivă d. Deci indivizii cu fenotip Rh+ pot avea genotip DD sau Dd, pe când cei Rh- doar dd. În aceeaşi zonă a cromozomului mai există şi un locus pentru altfel de alele: C, c, E, e (locusul CE). Ordinea pe cromozom este C-E-D, şi din acest motiv se tinde către înlocuirea prescurtării CDE cu CED. Alelele C, c, E, e, D, d se transmit înlănţuit. Astfel, pot exista 8 haplotipuri (haplotipul reprezintă configuraţia genelor pe un singur cromozom dintr-o pereche): Dce, DCe, DcE, DCE, dce, dCe, dcE, dCE. C, c, E şi e nu se exprimă decât când în genotip nu există D.

Frecvenţa fenotipurilor Rh

La nivelul populaţiei globale, frecvenţa fenotipurilor Rh este:[4]
Rh+
84%
Rh-
16%
La poporul român, frecvenţele sunt apropiate de media globală, cu 86% Rh+, iar ca medie pentru populaţia europeană se consideră 85% Rh+.[6] Există abateri remarcabile de la medie în cazul unor populaţii. Spre exemplu, la africani, asiatici şi eschimoşi, frecvenţa fenotipului Rh+ este peste 95%.

Exista o stransa legatura intre grupa de sange, alimentatie si sanatatea oamenilor. Putini oameni se gandesc la implicatiile grupei sanguine desi aceasta reprezinta o forta genetica puternica.

Grupele sanguine sunt fundamentale in logica suprema a naturii, urmand un traseu neintrerupt de la cel mai timpuriu moment al creatiei umane pana in prezent. Grupele sanguine pot fi folosite ca amprenta celulara si ne dezvaluie multe mistere ce marcheaza starea noastra de sanatate sau de boala. Din acest punct de vedere este valabila zicala: "mancarea unui om este otrava altuia" .

Stiinta grupelor sanguine permite alegerea unei alimentatii adecvate pentru prevenirea unor boli, incetinirea imbatrinirii, tratarea obezitatatii.

Sfatul nostru este sa urmezi dieta grupei sanguine cel putin doua saptamani si vei sesiza in aceasta perioada multe schimbari: un nivel mai crescut de energie, scadere in greutate (sau crestere, dupa caz), o reducere a tulburarilor digestive, ameliorarea problemelor cronice de sanatate.

Fiecare om este unic, avem nevoi nutritionale diferite; de aceea singura modalitate de a mentine sanatatea sau de a vindeca boala este adaptarea hranei la nevoile specifice fiecarui individ. Grupa sanguina este cheia care descuie usa spre misterele sanatatii, bolii, longevitatii, vitalitatii, echilibrului emotional, ea determina rezistenta fata de boli, eficienta cu care ardem caloriile, raspunsul la stres si insasi personalitatea noastra.

Analiza grupelor sanguine a furnizat explicatii privind faptul ca unii oameni sunt capabili sa piarda in greutate urmand anumite diete, in timp ce altii nu, unii oameni isi mentin vitalitatea la varste inaintate in timp ce altii se deterioreaza fizic si mental.
Fiecare grupa sanguina contine mesajul genetic al alimentatiei si comportamentului stramosilor nostri. Istoria umanitatii este istoria supravietuirii. Viata in timpurile stravechi era scurta, brutala si grea. Diferenta dintre grupele sanguine reflecta in ultima instanta capacitatea de adaptare a omului la diferite solicitari din partea mediului exterior.
SOLTUZU NATALIA clasa: a-VII-A.




Grupele sangvine

In prezent exista 29 de sisteme de sisteme de grupe sangvine recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfusion). Dintre aceste sisteme, cele mai cunoscute si cele mai importante in cazul transfuziilor sunt sistemle ABO si Rhesus (Rh).

Toate grupele sangvine din cadrul celor 29 de sisteme sunt determinate de combinatiile a 29 de antigene de pe suprafata hematiilor si in total exista peste 400 de grupe sangvine.
Sistemul ABO
In cadrul sistemului ABO, exista patru grupe sangvine: O sau I, A (II), B (III) si AB (IV). Aceste grupe sunt determinate de prezenta sau absenta pe suprafata hematiilor a unor molecule antigenice, denumite si aglutinogeni. Cei mai importanti aglutinogeni sunt A, B si H. Anticorpii corespunzatori acestor antigene se numesc aglutinine si sunt denumiti anticorpi &alpha (Anti-A) si &beta (anti-B). Aglutinogenul H este prezent pe hematiile de grup O si este precursorul aglutinogenilor A si B (figura 1). Proprietatile antigenice ale acestor molecule sunt determinate de structura resturilor glucidice atasate miezului proteic. Astfel, prin adaugarea unui rest de N-acetil-galactoza la antigenul H se obtine antigenul A si prin adaugarea unui rest de Galactoza la antigenul H se obtine antigenul B. La randul lui, antigenul H provine dintr-un precursor denumit precursorul antigenelor ABO, prin adaugarea unui rest de fucoza.
Aglutininele (anticorpii) corespunzatoare aglutininelor A si B fac parte din clasa imunoglobulinelor M (IgM), proteine cu masa moleculara mare care nu pot traversa bariera placentara. Aglutininele si anticorpii corespunzatori (de exemplu A si &alpha) nu se gasesc in sangele aceleiasi persoane. Daca ar intra in contact anticorpii si antigenii corespunzatori, ar avea loc o reactie antigen-anticorp (reactie foarte specifica) si hematiile ar aglutina si in final ar fi distruse. In functie de distributia antigenelor din hematii si a anticorpilor din plasma se disting 4 grupe sangvine, a carei denumire este data de tipul de antigen (tabelul 1).
Tabelul 1. Grupele sangvine din sistemul ABO
Grup sangvin
Aglutinogeni (antigene)
Aglutinine (anticorpi)
O
A
B
AB
H
A
B
A si B
&alpha si &beta
&beta
&alpha
lipsesc

In Romania distributia grupelor sangvine este urmatoarea: 34% grup ), 41% grup A, 19% grup B si 6% grup AB. Pe baza tabelului I se pote deduce schema compatibilitatii grupelor sangvine (figura 2). Asa cum se poate deduce din figura 2, regula de donare a sangelui este urmatoarea: in sangele donatorului nu trebuie sa existe antigene (aglutinogeni) care sa interactioneze cu anticorpii (aglutininele) primitorului. Prin urmare sangele se doneaza in

interiorul aceluiasi grup, si de la grupul O (donor universal) la toate celelalte grupe. Persoanele cu grup AB sunt primitori universali, deoarece plasma lor este lipsita de aglutinine. Aceasta regula este valabila in cazul transfuziei unor volume mici de sange (pana in 500 ml). In acest caz, anticorpii din sangele donatorului nu sunt importanti si nu pot crea complicatii deoarece volumul de sange transfuzat fiind mic, acestia se vor dilua foarte mult in sangele primitorului. In schimb, in cazul unor transfuzii cu volume mari de sange, anticorpii donatorului devin importantii pentru ca fiin in cantitate mare pot reactiona masiv cu antigenele de pe hematiile primitorului. In aceste cazuri transfuziile se realizeaza numai in cadrul aceluiasi izogrup (acelasi grup sangvin).
Determinismul genetic al grupelor sangvine
Grupul sangvin O este detrminat de gena l, o gena recesiva. Grupele A si sunt determinate de genele LA si respectiv LB, gene dominante. In cazul acestor grupe sangvine sunt prezente genele LA si l pentru grupul A si LB si l pentru grupul B dar datorita faptului ca gena l este recesiva se manifesta fenotipul (grupul sangvin) determinat de gena dominanta. In cazul grupului AB apare un fenomen aparte, denumit codominanta, in care doua gene dominante (in acest caz genele LA si LB) conlucreaza pentru a determina aparitia unui nou fenotip si nu se observa o dominanta a uneia dintre gene asupra celeilalte. In figura 3 este reprezentat un scenariu de transmitere a grupelor sangvine de la parinti cu grup O si respectiv AB, la copii.
Istoric
Austriacul Karl Landsteiner[1] este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totuşi, cehul Jan Janský a descris şi el acelaşi sistem în 1907, se pare, printr-o activitate independentă de cea a lui Landsteiner. Grupa AB (IV) a fost descrisă tot în 1907 de către Decastrello şi Sturli.
Landsteiner şi Alexander S. Wiener au descoperit şi celălat sistem important de antigene, Rhesus (Rh), în 1937 (rezultate publicate în 1940).[2]

Sistemul AB0

Sistemul AB0 se bazează pe existenţa a două aglutinogene, notate A şi B, şi a două aglutinine specifice: α (anti A) şi respectiv β (anti B). Landsteiner a observat o regulă a excluziunii reciproce, concretizată în faptul că indivizii care prezintă pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodată în plasmă aglutinina omoloagă. Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene. Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare aglutinogenului care lipseşte, iar când sunt prezente atât A cât şi B, nu vor exista aglutinine. Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0:
Grupa
(Landsteiner)
Grupa
(Janský)
Aglutinogen
(antigen)
Aglutinine
(anticorpi)
0 (zero)
I
nu are
α şi β
A
II
A
β
B
III
B
α
AB
IV
A şi B
nu are

Aglutinogenele sistemului AB0

Primele eritroblaste care prezintă pe membrană aceste antigene apar în luna a III-a de viaţă intrauterină. Antigenele A şi B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel:
Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub acţiunea unei gene H, prin adăugarea unei molecule de L-Fucoză, rezultând substanţa H, sau antigenul H, comun pentru A şi B. Este important de menţionat faptul că substratul mucopolizaharidic are structură comună cu cea a unui antigen specific pneumococului. De fapt gena H codifică o glicoziltransferază, neapărat necesară pentru a sinteza atât A cât şi B.
Dacă în genotip există gena A, atunci aceasta determină şi ea sinteza unei glicoziltransferaze, care va determina ataşarea la substanţa H a unui rest de N-acetil-galactozamină, rezultând astfel antigenul A.
Dacă în genotip există gena B, ea determină sinteza unei glicoziltransferaze care ataşează la substanţa H un rest de D-Galactoză, rezultând antigenul B.
Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât şi gena B, relaţia dintre ele este de codominanţă, fenotipul rezultant prezentând ambele aglutinogene, în cantităţi aproximativ egale, adică grupa sanguină AB.
external image SintezaAgAB0.png

Aglutininele sistemului AB0

Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structură şi origine obişnuite, din clasele IgM şi IgG. Cea mai mare parte sunt IgM, netraversând bariera placentară. Mai sunt numite şi hemaglutinine sau izohemaglutinine.
Titrul lor este aproape nul la naştere, devenind detectabili la vârsta de aproximativ 6 luni. Cresc apoi în ritm constant până la 8-10 ani, când ajung la titrul ce se va menţine pe tot parcursul vieţii adulte. Scad la bătrâneţe, dar nu dispar.
Este încă incertă calea prin care un organism care nu a luat niciodată contact cu antigenele de grup AB0 ajunge să sintetizeze aceşti anticorpi.

Genetica sistemului AB0

Trei alele sunt implicate în determinismul genetic al sistemului AB0: IA (sau A), IB (sau B) şi i. Relaţiile funcţionale dintre ele sunt următoarele:
  • IA şi IB sunt codominante, adică atunci când există amândouă caracterul rezultat este intermediar, deoarece ambele gene funcţionează în paralel.
  • IA şi IB sunt dominante faţă de i, adică atunci când i există în genotip alături de IA sau IB va apărea caracterul corespunzător lui IA sau respectiv lui IB
Alela i mai este notată şi I0 sau 0. Ea este nefuncţională, adică nu codifică sinteza niciunei glicoziltransferaze. Genotipul ii corespunde grupei 0 şi se caracterizează prin prezenţa pe hematii a antigenului H, nemodificat. Locusul alelelor menţionate este situat pe cromozomul 9, braţul lung, banda 3, subbanda 4 (9q34).
Genotipurile posibile pentru fiecare fenotip sunt:
Grupa (fenotipul)
Genotipuri posibile
0 (zero)
ii
A
IAIA sau IAi
B
IBIB sau IBi
AB
IAIB

Fenotipul Bombay

Gena H, care condiţionează sinteza antigenului H, precursorul comun al antigenelor A şi B, are o alelă recesivă foarte rară, h, nefuncţională. În cazuri extrem de rare, în care apare genotipul hh, antigenul H nu mai este sintetizat, şi implicit este imposibilă sinteza antigenelor A sau B, chiar dacă genele respective există. Individul în cauză are sânge de grup 0 fals (fenotip Bombay), notat 0h sau 0hh. Numele vine de la primul caz documentat, al unei femei din Bombay.
Persoanele cu fenotip Bombay sintetizează anticorpi anti H şi, deşi la testările uzuale apar ca având grupă 0, nu pot primi sânge decât de la alte persoane cu fenotip Bombay, deoarece grupa 0 adevărată are antigen H.

Frecvenţa alelelor şi fenotipurilor AB0

Alela cea mai frecventă la nivelul întregii populaţii umane este IA, urmată de i şi de IB. Se consideră că IA este cea mai veche, i provenind din aceasta printr-o deleţie. Deoarece IB este a treia ca frecvenţă, se poate spune că a apărut ultima, probabil tot din IA.
La români, frecvenţa fenotipurilor este:[3]
Grupa 0
34%
Grupa A
41%
Grupa B
19%
Grupa AB
6%
În populaţia globală, frecvenţele sunt

Grupa 0
46%
Grupa A
40%
Grupa B
10%
Grupa AB
4%

Subgrupe AB0



S-a constatat o lipsă de omogenitate mai ales la grupa A în pivinţa afinităţii pentru aglutininele specifice α. S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A1, A2, A3, A5,... Am, Aq, Ad, Ax. Subgrupa A1 este grupa A clasică.
Existenţa acestor subgrupe se datorează unor alele diferite IA. Cu cât indicele subgrupei este mai mare, cu atât capacitatea de sinteză a antigenului A este mai mică, rămânând şi o cantitate de antigen H neconvertit în A. Rezultă deci fenotipuri intermediare între A şi 0, cu hematii de grupă A ce prezintă şi antigen H, specific grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A2 şi A3.
Existenţa alelelor modificate IA poate fi pusă şi ea pe seama vârstei acesteia.

Exista si exceptii de la aceste reguli, ca de exemplu fenomenul Bombay. Persoanele la care se manifesta acest fenomen au grup sangvin ascuns. Desi genotipic exista cel putin una dintre genele dominante (LA, LB), fenotic, in urma testarii, se determina grupul sangvin O. Acest lucru se intampla deoarece este inhibata exprimarea enzimei H care catalizeaza formarea antigenului H (precursor al antigenelor A si B). Daca antigenul H nu este sintetizat nu se vor sintetiza nici antigenele A si B si prin urmare, chiar daca sunt prezente genele pentru acesti antigeni, acestia nu se exprima. Fenomenul Bombay este unul din motivele pentru care testele de paternitate pe baza determinarii grupelor sangvine au fost inlocuite cu teste genetice.
Compatibilitate
Problema compatibilităţii se pune atunci când se doreşte realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noţiunile de donator universal (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) şi de primitor universal (cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. În cazul transfuziei a peste 500 ml, se foloseşte exclusiv sânge izogrup, adică de aceeaşi grupă cu a primitorului. Aceasta pentru că, deşi de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are totuşi aglutinine. Acestea devin deajuns de diluate în sângele primitorului pentru a nu da reacţii sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A, B sau AB poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor.
În afară de sistemul AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se ţină seama şi de grupa Rh+. Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe când cel Rh- se poate administra la Rh- şi Rh+ fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh nu există anticorpi în absenţa factorului antigenic. Este de menţionat că totuşi, teoretic, indivizii Rh- ar putea primi o dată în viaţă sânge Rh+, urmând ca după aceea să dezvolte anticorpi antiRh. Această variantă este însă evitată cu mare atenţie în practică, deoarece poate duce la erori ulterioare cu consecinţe grave.
În cazul transfuziei de sânge integral compatibilităţile sunt rezumate în următorul tabel:
Compatibilitate AB0/Rh pentru sânge integral
  • = mai puţin de 500 ml||~ Grupa ||~ Poate dona la ||~ Poate primi de la ||
0-
0-, 0+, AB+*, AB-*, A+*, A-*, B+*, B-*
0-
0+
0+, A+*, B+*, AB+*
0-, 0+
A-
A-, A+, AB-*, AB+*
A-, 0-*
A+
A+, AB+*
A-, A+
B-
B-, B+, AB-*, AB+*
B-, 0-*
B+
B+, AB+*
B-, B+
AB-
AB-, AB+
A-*, B-*, 0-*, AB-
AB+
AB+
A-*, A+*, B-*, B+*, 0-*, 0+*, AB-, AB+
Pentru tranfuzia de plasmă (care nu poate conţine nici un fel de antigene, indiferent de grupa donatorului, dar poate conţine anticorpi) compatibilitatea nu mai ţine cont de Rh, ci doar de AB0. Aceasta doar dacă s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh- să fi venit la un moment dat în contact cu sânge Rh+. În practică, fiecare ţară are reglementări oficiale cu privire la această problemă. În România, se evită pe cât este posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită.
Compatibilitate AB0 pentru plasmă||~ Grupa ||~ Poate dona la ||~ Poate primi de la ||
0
0
A, B, 0, AB
A
A, 0
A, AB
B
B, 0
B, AB
AB
A, B, 0, AB
0
În cazul folosirii masei eritrocitare (hematii spălate în soluţie izotonă), se ţine evident cont de Rh, precum şi de faptul că acestea nu trebuie să vină în contact cu plasma primitorului care are aglutinine specifice:
Compatibilitate AB0/Rh pentru masă eritrocitară||~ Grupa ||~ Poate dona la ||~ Poate primi de la ||
0-
0-, 0+, AB+, AB-, A+, A-, B+, B-
0-
0+
0+, A+, B+, AB+
0-, 0+
A-
A-, A+, AB-, AB+
A-, 0-
A+
A+, AB+
A-, A+, 0-, 0+
B-
B-, B+, AB-, AB+
B-, 0-
B+
B+, AB+
B-, B+, 0-, 0+
AB-
AB-, AB+
A-, B-, 0-, AB-
AB+
AB+
A-, A+, B-, B+, 0-, 0+, AB-, AB+

Alte sisteme

Există numeroase alte sisteme antigenice pe elementele figurate ale sângelui. Singurele lipsite de antigene membranare specifice sunt plachetele. Numărul fenotipurilor posibile, luând în calcul toate aceste sisteme, este de ordinul miliardelor. De altfel, celulele care ajung în organism cu ocazia unei transfuzii, sunt până la urmă distruse de sistemul imunitar în cel mult 7-10 zile, fiind practic imposibilă obţinerea unei identităţi complete între fenotipuile donatorului şi ale primitorului.
Sistemele mai bine cunoscute sunt prezentate în tabelul următor:
Sisteme antigenice sanguine||~ Nr. ||~ Nume clasic ||~ Notaţie (abreviere) ||~ Natura epitopului (determinantul antigenic) ||~ Localizare cromozomială ||
01
ABO
ABO
N-acetilgalactozamină, galactoză
9
02
MNS
MNS
GPA / GPB (glicoforine A şi B)
4
03
P
P1
glicolipid
22
04
Rhesus
Rh
proteic
1
05
Lutheran
Lu
IgSF (proteic, imunogloguline)
19
06
Kell
Kel
glicoproteină
7
07
Lewis
LE, Le
fucoză
19
08
Duffy
Fy
proteic (ECR, receptor pentru chimiokină şi pentru Plasmodium vivax şi knowlesi)
1
09
Kidd
JK
proteic (transportor al ureei)
1
10
Diégo
DI
glicoproteic ("proteina benzii 3", AE 1, transportor ionic)
17
11
Cartwright
YT
proteic (AChE, acetilcolinesterază)
7
12
Xg
XG
glicoproteic
X
13
Scianna
SC
glicoproteic
1
14
Dombrock
DO
glicoproteic (fixat la membrană prin fosfatidilinozitol glicozilat - GPI)
12
15
Colton
CO
aquaporina 1
7
16
Landsteiner-Wiener
LW
IgSF (proteic, imunoglobuline)
19
17
Chido/Rodgers
Ch/Rg
C4a C4b (fracţiuni ale complementului)
6
18
Hh
H
fucoză
19
19
Kx
XK
glicoproteic
X
20
Gerbich
Ge
GPC / GPD (glicoforinele C şi D)
2
21
Cromer
Cro
glicoproteic (DAF sau CD55, reglatoare a fracţinilor C3 et C5 ale complementului, legată de membrană prin fosfatidilinozitol glicozilat)
1
22
Knops
Kn
glicoproteic (CR1 ou CD35, fixator al complexelor Ag-Ac)
1
23
Indian
In
glicoproteic (CD44, posibil proteină de adezivitate)
11
24
OK
OK
glicoproteic (CD147)
19
25
RAPH
MER2
glicoproteină transmembranară
11
26
John Milton Hagen
JMH
proteic (fixat la membrană prin fosfatidilinozitol glicozilat)
6
27
Ii
I
poliozidă ramificată (I) sau neramificată (i)
6
28
globozid
P
glicolipidic
3
29
GIL
GIL
aquaporina 3
9

Lup Stefania Cls aVIIa-A